Ce a vrut restaurantul
Cetiniș este restaurantul și serviciul de livrare al unui loc de la poalele Pietrei Craiului, în Zărnești. Bucătăria acoperă mai multe direcții deodată — pizza la cuptor, burgeri, ciorbe cu afumătură, feluri principale, garnituri, salate, desert — și fiecare dintre ele are propriile reguli: pizza se face în mai multe mărimi, mâncarea se comandă cu sosuri și extra, băuturile n-au nici mărimi, nici opțiuni.
Restaurantul avea deja un site care primea comenzi, dar meniul trăia separat de programul din bucătărie. Ce se schimba într-un loc trebuia scris încă o dată în celălalt, iar fotografiile preparatelor stăteau doar pe site-ul vechi. Cererea a fost simplă de formulat și grea de executat: același meniu, aceleași mărimi, aceleași opțiuni, aceleași poze — dar administrate dintr-un singur loc.
Ce s-a construit
Magazinul a fost creat pe 28 august 2026, pe un subdomeniu propriu, fără niciun set de produse demonstrative. Am pornit gol intenționat: la un restaurant care are deja meniu, produsele de umplutură sunt un balast care trebuie apoi vânat prin catalog.
Catalogul a venit din programul de gestiune al restaurantului. Asta a însemnat mai mult decât o listă de nume și prețuri:
- Zece categorii de meniu — Pizza, Burgeri, Pita & Pizzotto, Ciorbe, Feluri principale, Garnituri, Salate, Sosuri, Desert, Băuturi.
- Douăzeci și unu de preparate cu mărimi, cu prețuri diferite pe fiecare variantă. Pizza se comandă cu dimensiunea aleasă, nu ca patru produse separate care se bat între ele în listă.
- Șase grupuri de opțiuni cu patruzeci și cinci de opțiuni — sosuri, extra, tacâmuri — atașate pe categorii, nu copiate pe fiecare produs în parte. Un sos nou se adaugă o singură dată și apare peste tot unde trebuie.
Categoria „Shaorma & Pita sandwich" a fost redenumită pe drum în „Pita & Pizzotto", fiindcă nu mai conținea shaorma. E genul de nepotrivire care trece neobservată ani întregi pe un meniu tipărit și care, într-un magazin online, trimite omul într-o categorie unde nu găsește ce caută.
Tema magazinului a fost construită separat, pe identitatea locului: verdele de cetină din nume, tipografia și fotografiile de ambianță ale restaurantului. Nu e o temă gata făcută cu culorile schimbate — e o foaie de stil proprie, ținută în bucăți mici, care se așază peste nucleul comun al platformei fără să-l modifice. Asta contează mai târziu: magazinul primește actualizările platformei ca toate celelalte, fără ca aspectul lui să fie atins.
Fotografiile, cea mai lungă parte
Un meniu online fără fotografii se comandă prost. Site-ul vechi avea 96 de fotografii de preparate, în formate și dimensiuni amestecate — de la imagini verticale de 1920×2400 până la fișiere în formate pe care jumătate din telefoane nu le deschid.
Toate au fost aduse la o singură regulă: 1200 de pixeli pe latura mare, cu proporția păstrată. Fără decupare pătrată — la o farfurie fotografiată vertical, tăierea în pătrat scoate exact mâncarea din cadru. Din fiecare fotografie s-au generat automat variantele de care are nevoie pagina, s-au șters datele ascunse din fișier și s-au legat de produsul corect.
Rezultatul se poate număra: 95 din cele 99 de produse din magazin au fotografie. Cele patru rămase sunt preparate care nu fuseseră fotografiate niciodată — nu s-a pus o poză de împrumut în locul lor.
Regula a fost ținută și acolo unde era tentant să nu fie: cele douăzeci și una de variante de pizza în format mare au primit fotografia produsului-părinte, fiindcă ele sunt aceeași pizza în altă dimensiune, nu alt preparat.
Ce folosește magazinul azi
Cetiniș rulează azi cu meniul complet online, cu mărimi și opțiuni funcționale, cu plata în numerar la livrare și cu paginile de conținut scrise pe datele reale ale firmei — sediul, numărul de înregistrare, orele de la care se preiau comenzile, adresele de contact. Nimic din textele implicite ale platformei n-a rămas în pagină.
Catalogul nu se mai administrează de două ori. Preparatele, prețurile, mărimile și grupurile de opțiuni se schimbă în programul restaurantului și ajung în magazin — iar când s-a verificat sincronizarea, produsele, variațiile, opțiunile și grupurile s-au potrivit unul la unul, fără nicio nepotrivire de conținut.
Ce urmează
Magazinul e viu, dar nu e încă lansat public: site-ul vechi al restaurantului mai primește comenzi, așa că cel nou este ținut în afara rezultatelor din căutări. E o alegere deliberată — două site-uri ale aceluiași restaurant care se luptă în Google pentru aceleași căutări e mai rău decât un site vechi lăsat să funcționeze încă o lună.
La mutarea domeniului se pornesc trei lucruri deodată: indexarea, redirectările de pe adresele vechi către cele noi și aplicația de mobil, al cărei pachet este deja construit. Până atunci, restaurantul lucrează pe magazinul nou și îl umple cu ce mai lipsește — gramaje, alergeni, fotografii proprii pentru ultimele preparate.
